Enigma şi Dilema „non-apariţiei”

 

de John Noé

http://www.prophecyrefi.org/

 

(fragment din Beyond the Endtimes: The rest of the greatest story ever told)

 

„De aproape 2000 de ani, vasta majoritate a Bisericii încă mai aşteaptă, proclamă şi unii chiar prezic „apropiata” şi „iminenta” venire a lui Isus Christos. În tot acest timp ne-am zbătut şi frământat cu enigma şi dilema „non-apariţiei” şi am încercat să menţinem pretenţia ineranţei, infailibilităţii şi inspiraţiei Scripturii – un imposibil, dacă nu dăunător, act de echilibristică.

 

Teologii Conservatori postulează că venirea lui Isus a fost întârziată sau amânată. Teologii Liberali socotesc că Isus împreună cu scriitorii NT au fost pur şi simplu incorecţi sau induşi în eroare. Alţi liberali cred că Isus niciodată nu a făcut afirmaţii temporale restrictive în Scriptură, dar că aceste cuvinte au fost modificate sau adăugate mai târziu de către urmaşii Săi. Bine-nţeles că astfel de concluzii nu rămân izolate. La fel, ca şi cangrena se răspândesc şi deschid uşi îndoielii cu privire la autenticitatea altor afirmaţii ale lui Isus, cât şi cu privire la întreaga chestiune a ineranţei Bibliei.

 

În cartea sa, „În căutarea Lui Isus cel Istoric”, Albert Schweizer face următorul rezumat: „Întreaga istorie a Creştinismului până în prezent ... se bazează pe întârzierea Parousiei, „non-apariţia” Parousiei, abandonarea escatologiei, procesul şi încheierea „de-escatologizării” religiei care a fost legată de ea” (de Parousia).

 

Criticii iudei

 

Criticii iudei susţin că Isus nu a încheiat întreaga misiune a lui Mesia, deşi mulţi admit că a împlinit o parte din ea. De aceea, în opinia lor, El, categoric nu este Mesia. Sau, de aceea El este doar Mesia Neamurilor. Aceasta este scuza principală pentru care ei îl resping pe Isus, minimalizează şi vorbesc Creştinismul de rău.

 

Criticii Musulmani

 

Majoritatea musulmanilor îl recunosc pe Isus ca profet dar caută să discrediteze divinitatea Sa şi să distrugă credibilitatea Creştinismului prin scoaterea în evidenţă a presupuselor erori şi inconsistenţe conţinute în Biblie referitoare la non-întoarcerea Sa. Ei recunosc că implicaţiile logice ale afirmaţiilor biblice referitoare la timp au legătură directă cu pretenţiile mesianice şi divine ale lui Christos. Isus şi ucenicii Săi trebuie că au minţit în legătură cu venirea Lui iminentă şi în legătură cu alte chestiuni escatologice, susţin ei. Sau, dacă Isus sincer a profeţit întoarcerea lui restricţionată în timp şi nu s-a împlinit, atunci El este un profet fals. Rezultatul net este să spulberi inspiraţia şi ineranţa Bibliei şi să deschizi uşa pentru acceptarea Coranului şi Islamului.

 

Batjocoritorii

 

În NT batjocoritorii iudei au indicat spre continuitatea tuturor lucrurilor (templu, cetate, preoţie) ca dovezi că Isus nu s-a întors aşa cum a promis. Nici o schimbăre vizibilă. În consecinţă, părea că Evanghelia fără (sau golită de) Lege predicată de primii Creştini era lipsită de substanţă. Aceşti batjocoritori s-au îndoit de certitudinea promisiunii lui Christos, au privit Creştinismul ca pe o pervertire a viitorului lui Israel şi întrebau în batjocură: „Unde este făgăduinţa venirii Lui?” (2.Pet. 3:3-4; Iuda 16-19). Petru vorbeşte destul de negativ la adresa acestor batjocoritori şi a conceptului lor de „întârziere”. În aceea vreme, întârzierea era doar de treizeci şi ceva de ani. Actuala întârziere lungă şi continuă de 19 (20 plus) secole acum îi face pe batjocoritorii originali să arate foarte bine, nu-i aşa? Atunci, n-a dovedit istoria că batjocoritorii au avut dreptate?

 

Complicitate în Tabăra Creştină

 

Mulţi dintre tradiţionaliştii de astăzi, în esenţă, s-au alineat cu batjocoritorii primului secol. Ei au devenit complici fără voie a criticilor mai sus menţionaţi. O concluzie clară similară există – Isus nu s-a întors aşa cum a promis. Răspunsul creştin standard a fost să insiste că Isus va veni din nou (întoarce) cândva, şi Îşi va termina misiunea. Dar acest fapt dovedeşte ceea ce susţin criticii: Isus a fost incorect în predicţiile Sale temporale restrictive, şi nu poate fi Mesia.”

 

(sfârşit de fragment).

 

Creştine, ce spui tu? Sunt importante împlinirile promisiunilor escatologice ale lui Isus, întradevăr vitale, pentru credinţa Creştină, pentru Creştinism în sine? Escatologia Legământului adică preterismul, este singurul punct de vedere escatologic care poate contrazice şi combate pe sceptici. Doar preterismul nu trebuie să încerce să răstălmăcească un vocabular întreg de cuvinte. Doar preterismul recunoaşte pe deplin că Christos de fapt Şi-a prezis venirea în primul secol.

 

Doar preterismul recunoaşte pe deplin şi învaţă că Christos Şi-a ţinut Cuvântul.

 

Doar preterismul recunoaşte pe deplin că Isus a realizat lucrările pe care I le-a dat Tatăl.

 

Doar preteristul nu trebuie să-şi ceară scuze pentru presupusul eşec al lui Isus.

 

Doar preteristul poate apela la împlinirea istorică a parousiei ca temelie sigură a credinţei pentru azi şi pentru viitor.

 

Creştine, ce vei zice tu? Vei continua să ignori problema pusă de duşmanii lui Christos? Vei continua să acţionezi ca şi cum problema nu există? Vei căuta să micşorezi problema? Vei susţine că tot ceea ce contează, ce este cu adevărtat important, este credinţa, indiferent dacă există temei pentru ea sau nu?

 

A deprecia problema nu rezolvă problema!

 

A nega problema nu va combate pe sceptici.

 

A căuta să negi importanţa dovedirii credinţei noastre înseamnă a nega cuvintele lui Christos.

 

Chestiunea este reală! Provocarea este enormă! Nevoia este înaintea noastră! Creştine, ce zici tu???