Acest volum, după cum indică și titlul, analizează tema relației dintre Crucea și Parousia lui Christos (prezența sau sosirea Lui, în mod obișnuit, numită a Doua Venire), cele două puncte focale ale unui singur eschaton (vremea sfârșitului) încheiat și indivizibil, care aparțin împlinirii întregii istorii răscumpărării și profeției în perioada de încheiere („zilele din urmă”) a veacului Vechiului Testament. Fiecare fațetă a escatologiei din N.T. este aplicabilă exclusiv la perioada finală a veacului Vechiului Legământ, final marcat de căderea Ierusalimului și dărâmarea Templului.  Crucea și Parousia lui Christos au determinat tranziția veacurilor sau a legămintelor, schimbare care avut ca rezultat trecerea celui vechi și întemeierea celui Nou adică „veacul care va să vină”. Cartea dovedește fără echivoc că această tranziție a avut loc în același cadru temporal al evenimentelor (eschaton-ul) în care s-a realizat sfârșitul vechiului aeon.

Max R. King

A fost inițiatorul unui domeniu al teologiei pe care l-a numit „escatologia legământului”, pe care majoritatea îl numesc preterism complet. În cadrul contextelor evanghelice fundamentaliste și conservatoare, el a susținut că escatologia biblică nu era legată de sfârșitul universului spațiu-timp, ci de tranziția de la Vechiul Legământ la Noul Legământ. King a oferit o interpretare unică cu privire la mileniu, așa cum se găsește în Apocalipsa 20, ca făcând referire la perioada de 40 de ani între 30-70 d.Hr. El a numit-o „perioada de tranziție” de la Vechiul Legământ la Noul Legământ. În opinia lui King, această tranziție a deschis calea ca prezența deplină a lui Dumnezeu să locuiască cu întreaga umanitate. Ca să descrie această relație, King a folosit expresia „harul cuprinzător”.
În 1971, Max King și-a publicat cartea „Spiritul profeției” și a zguduit fundamentele interpretării moderne a Bibliei. Aproape de una singură, de-a lungul anilor ’70 și ’80, această carte a schimbat modul în care oamenii gândeau despre „ultimele zile”.

„Nu există ‘probleme temporale’ în adevărata escatologie biblică, dacă ne întoarcem la Biblie și rămânem în cadrul ei istoric unic pentru a înțelege când, unde și cum au avut loc „lucrurile din urmă.” Toate problemele temporale referitoare la „lucrurile din urmă” sunt plăsmuiri omenești și sunt invariabil înrădăcinate într-o exegeză greșită a unicului și indivizibilului eschaton biblic.”