Din consecințele căderii lui Adam se înțelege că Prezența lui Dumnezeu era factorul determinant al Paradisului şi extazului grădinii Edenului. Grandoarea acestei minunate grădini este pierdută din vedere dacă ea este căutată strict în termenii cadrului ei exterior, pământesc. Ce sunt râurile de apă, solul fertil, pomii roditori, aurul curat şi pietrele prețioase (Gen. 2: 9-15) fără Prezența Dumnezeului Celui Viu? Relația frântă a cuplului uman cu Dumnezeu a atras după sine o pierdere a vieții pe care existența pământească, biologică, nu o putea compensa în calitate sau cantitate. Expulzarea lui Adam și Evei din grădină a fost pedeapsa. Dar mai mult decât pedeapsa, a fost începutul unei lucrări răscumpărătoare centrată în Christos, sămânța femeii care la împlinirea vremii avea să zdrobească capul șarpelui şi să distrugă stăpânirea păcatului şi a morţii.

Max R. King

A fost inițiatorul unui domeniu al teologiei pe care l-a numit „escatologia legământului”, pe care majoritatea îl numesc preterism complet. În cadrul contextelor evanghelice fundamentaliste și conservatoare, el a susținut că escatologia biblică nu era legată de sfârșitul universului spațiu-timp, ci de tranziția de la Vechiul Legământ la Noul Legământ. King a oferit o interpretare unică cu privire la mileniu, așa cum se găsește în Apocalipsa 20, ca făcând referire la perioada de 40 de ani între 30-70 d.Hr. El a numit-o „perioada de tranziție” de la Vechiul Legământ la Noul Legământ. În opinia lui King, această tranziție a determinat trecerea vechiului Legământ și instalarea celui Nou, deschizând astfel calea umanității înspre prezența nemijlocită a lui Dumnezeu. Ca să descrie această relație, King a folosit expresia „harul cuprinzător”.
În 1971, Max King și-a publicat cartea „Spiritul profeției” și a zguduit fundamentele interpretării moderne a Bibliei. Aproape de una singură, de-a lungul anilor ’70 și ’80, această carte a schimbat modul în care oamenii gândeau despre „ultimele zile”.

Îndrăznim să afirmăm că nu există nici un aspect al mântuirii evanghelice care să nu aibă legătură cu împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu lui Israel, iar acea împlinire totală a fost realizată în Noul Legământ promis lui Israel, în cadrul Parousiei lui Christos. Din această perspectivă biblică, ultimii 2000 de ani nu sunt în nici un caz o perioadă intermediară între Cruce şi a doua „Arătare a lui Christos.”