Semnele sfârșitului

Semnele sfârșitului sunt peste tot în jurul nostru … sau nu sunt? Dacă asculţi evangheliştii de televiziune şi citeşti literatura de succes al lui Lindsay, LaHaye, Jeffrey, etc., ai crede că nu există nici o îndoială că noi suntem martorii, în faţa ochilor noştri se derulează, semnele finale ale sfârşitului. Totul, începând de la tsunami din Indonezia, Katrina, Rita şi cutremurul din Pakistan, foamete, sida, sateliţii de telecomunicaţii, codul de bare până la însăşi existenţa automobilelor şi a computerelor, este identificat ca un semn că venirea Domnului este chiar la uşi. Desigur dacă îl urmăreşti pe Jack Van Impe, vei observa că el este ca mercurul. El totdeauna schimbă formele şi aplicaţiile aceluiaşi pasaj biblic. Într-un an, sau pe un program, un eveniment din Africa va fi împlinirea unui anumit pasaj, dovedind astfel că sfârșitul este imediat după colţ. Anul viitor sau următorul mare eveniment, va fi aplicat, la același pasaj, într-un mod total diferit.

Haideți să vedem, sfârșitul trebuia să fie în 1999, şi înainte de asta a fost … dar stați așa, că mă abat!

Acest articol are ca scop expunerea unor auto-contradicții din tabăra milenistă în legătură cu semnele sfârşitului. Trebuie reamintit în acest punct că mileniştii nu cred că Era Creștină curentă este perioada pentru împlinirea profețiilor V.T. Știu că acest lucru vine ca un șoc pentru unii atunci când citiți, dar este adevărat.

Ei bine, cu toate acestea, tabăra milenistă este foarte divizată în ce privește această chestiune. De fapt autori milenişti cum sunt LaHaye şi Ice nu pot fi de acord nici chiar cu propriile scrieri în această privință.

De exemplu, pe de-o parte Ice spune că „cu câteva excepții” „era prezentă nu este timpul în care se împlinesc profețiile biblice.” 1  Totuși, după aceea spune „țineți minte, totuși, există profeții care se împlinesc pe parcursul Erei Creștine care sunt legate de planul profetic pentru Israel şi nu pentru Biserică.” (Schițând … p. 48).

Apoi același autor spune, „Deoarece credincioșii astăzi trăiesc în Era Creștină, semnele profetice legate de Israel nu se împlinesc în zilele noastre. Unii experți în profeție vorbesc despre cum Dumnezeu împlinește duzini de profeții în zilele noastre. Nu este adevărat, deoarece profețiile pe care le citează ei, se referă la evenimente care vor avea loc în timpul Necazului.”  

Oamenii aceștia nu au terminat încă cu auto-contradicțiile lor. Ice spune că „deoarece Matei 24: 4-14 nu se poate împlini decât după Răpire şi începutul Necazului, este greșit să spui că astfel de evenimente sunt semnificative din punct de vedere profetic, în zilele noastre.” (End Times, 167). Totuși atunci când scrie împreună cu LaHaye Charting the End Times, (Schiţând Vremurile din Urmă, n. tr.) Ice (sau poate a fost LaHaye?) a scris:

„Care sunt semnele sfârşitului? Primul semn pe care l-a arătat Isus, a fost războaiele. Nu un război oarecare  dintre care lumea a văzut peste 15.000 până acum, ci unul deosebit, început de către două națiuni şi în care au intrat apoi mai multe de fiecare parte, până a fost implicată întreaga lume. Avea să fie cel mai mare din istoria umanității. Acest lucru s-a întâmplat cu Primul Război Mondial în 1914-1918. De atunci au avut loc o paradă de „semne” cel mai semnificativ fiind recunoașterea Evreilor ca națiune în 1948. Multe alte semne au apărut în împlinirea lui Matei 24: 8: „acesta este începutul durerilor” (p. 36) 

Mat. 24: 6-7 nu spune nici un cuvânt cu privire la un singur război care va fi cel mai mare, ci se referă la „războaie şi vești de războaie” plural. Mai mult, Isus spune apăsat că războaiele din  Mat. 24: 6-7 nu sunt semne ale apropiatului sfârşit.  (cf. Luca 21: 9) 

Ai prins sensul la ce spune Ice?  El spune că „este greșit să spui că lucrurile listate în Matei 24: 4-14 au importanță profetică astăzi!” Nu se poate!!! Jack Van Impe, John Hagee, Pat Robertson, Tim LaHaye, auziți voi ce spune? De ce dl. Van Impe nu poate avea un program de televiziune? Nu era obiceiul lui să „dovedească” că foametea din Etiopia, războaiele din Irak, Afganistan, tsunami din Indonezia cutremurul din Pakistan şi chiar existenţa mașinilor şi a computerelor etc., sunt împlinirea profețiilor? Probabil ar trebui să organizăm o dezbatere între Ice şi Van Impe, sau chiar Tim LaHaye şi să-i lăsăm să decidă care are dreptate. 

Oh, stați o clipă, dl. Van Impe (şi dl. LaHaye) nu vor o confruntare. Van Impe nu a răspuns – cu excepţia trimiterii unei scrisori de colectare de fonduri – la cele patru email–uri ale mele în care îl provocam la o dezbatere publică privind Preterismul.

Mai mult, nu poți decât să te miri! Dacă Ice crede că este o eroare chiar atât de ieșită din comun, să spui că Mat. 24. 4-14 s-a împlinit într-o „paradă de semne” începând cu 1914-1918, de ce şi-a pus numele pe cartea Schițând Vremurile din Urmă? Tim LaHaye, co-autorul lui Ice cu siguranță crede că Mat. 24 se împlinește în evenimentele curente. 

Se prea poate ca Ice să nu fie atât de preocupat de ce spune o carte,  pe cât este de preocupat să aibă numele lui scris pe ea? 

Într-una din dezbaterile mele radiofonice cu Ice,4 am citat din Străjerul Profeției unde spune că Ioel 2: 28 şi cont., a fost împlinit parțial la Rusalii (p. 137). Ice a obiectat vehement la acel citat, insistând că eu l-am interpretat greșit. El a spus că niciodată nu a crezut că Ioel a fost împlinit în vreun fel la Rusalii. Am citat din nou cartea şi din nou şi Ice a negat că crede sau că a spus așa ceva. El m-a acuzat puternic de răstălmăcire. I-am spus lui şi audienței că nu ași răstălmăci pe cineva intenționat, pentru nici un motiv şi m-am oferit să trimit o fotocopie a paginilor celor care ne ascultau.

Ice a fost neclintit, insistând că citatul nu a fost din carte, iar dacă a fost, el nu este de acord cu el. L-am întrebat dacă are obiceiul să-şi pună numele pe cărți chiar dacă nu este de acord cu ce scrie în ele, şi mi-a răspuns „Da.” Deci, probabil că pe Ice nu îl deranjează să-şi pună numele pe o carte în care Tim LaHaye spune că Mat. 24: 4-14 se împlinește astăzi, când de fapt, Ice crede că este greșit să spui acest lucru! 

Ce spun mileniștii și dispensaționaliștii despre semnele sfârșitului

Haideți să privim ce spun mileniştii (toate nuanțele, inclusiv dispensaţionaliştii) despre semnele Răpirii şi semnele sfârşitului Erei Creștine. Conform mileniştilor, Răpirea pune capăt Erei Creștine (Fast 45). 

Ice şi alții insistă că nu există semne cu privire la Răpire: 

„Răpirea este un eveniment lipsit de semne; nu există şi nu vor fi niciodată semne ale vremii care să indice că Răpirea este aproape” (Străjerul .. p. 11). Apoi el adaugă: „Totuși, aceasta nu înseamnă că nu sunt semne ale timpului care sunt legate de alte aspecte ale planului lui D-zeu. Există multe semne legate de programul sfârşitului privitor la Israel. Totuși, trebuie să fim atenți de felul cum le vedem raportându-se la noi. Deoarece credincioșii trăiesc în Era Creștină, care se va sfârși odată cu Răpirea bisericii, semnele profetice referitoare la Israel nu se împlinesc în zilele noastre. În schimb, ceea ce D-zeu face în mod profetic în zilele noastre, pregătește lumea pentru timpul când El Își va începe planul legat de Israel.” (Străjerul, 12) 

Considerați vă rog întrebarea ucenicilor şi răspunsul lui Isus din Mat. 24. Ucenicii au întrebat despre sfârșitul veacului (Mat. 24: 3). Conform lui Ice, răspunsul lui Isus este legat exclusiv de sfârșitul veacului iudaic la sfârşitul celor 7 ani de necaz, care urmează după Răpire. Desigur partenerul său de scris, Tim LaHaye are o abordare total diferită, crezând că semnele au de-a face cu sfârșitul Erei Creștine înainte de Răpire. 

Dacă Ice are dreptate, semnele din Mat. 24: 4 şi cont., nu sunt semne ale sfârşitului Erei Creștine. Ele sunt semne ale sfârşitului veacului iudaic de la sfârșitul necazului cel mare. Oricum, acest lucru este deranjant de supărător. De ce? Pentru că nu este absolut nici o nevoie de semne ale sfârşitului veacului Iudaic, deoarece tot ceea ce ne-ar trebui ca să cunoaștem ziua şi ceasul acelui eveniment, ar fi un calendar!

În legătură cu a Doua Venire, Ice şi LaHaye spun: „În timp ce nimeni nu știe ziua sau ceasul Răpirii bisericii, noi știm când va fi Glorioasa Apariție – imediat după Necaz (v. 29)”  (Schițând … p. 37).

Acum dacă, prin numărarea a 7 ani, începând din ziua semnări tratatului de pace între Israel şi omul Păcatului, cineva ar putea afla timpul exact a celei de a Doua Venirii, de ce ucenicii cer un semn al acelui eveniment, şi de ce ar fi nevoie de semne privitoare la acel eveniment?  Este evident ridicol să sugerezi că  este nevoie de semne care să indice apropierea unui eveniment care poate fi calculat cu precizia unui ceas atomic. 

Este important să notăm din nou că Ice şi alți dispensaţionalişti cred că Discursul Olivetic are strict de-a face cu perioada de după Răpire. (Controversa, 167). În plus, el crede că vers. 29 şi cont., se referă exclusiv la a doua Venire. Aici întâlnim o altă contradicție, din multele existente în milenism.

Ice şi LaHaye ne spun:

„În timp ce nimeni nu cunoaște ziua sau ceasul Răpirii bisericii, noi știm când va fi Glorioasa Apariție – imediat (îndată) după Necaz.” V. 29 (Schițând, 37). 

Apoi ei ne spun:

„Oameni bine intenționați au produs multă confuzie încercând să identifice „generația care nu va trece până când toate aceste lucruri se vor întâmpla” (Mat. 24) Unii încep cu vers. 31 şi cred că el vorbește despre generația care a început în momentul când Israel a devenit o națiune în 1948. (Citește acest articol până jos, este foarte interesant, Don K. Preston). Trecerea timpului  a infirmat acea idee. Este mai bine să interpretezi acest verset în contextul lui: aceasta înseamnă că, generația care vede evenimentele din timpul Necazului va vedea de asemenea şi Venirea lui Christos şi celelalte evenimente care conduc la sfârșitul veacului. Astfel se evită speculații dăunătoare cu privire la viitor, pentru că nici un om nu știe ziua sau ceasul (Mat. 24: 26). Din momentul în care Antichristul şi Israel semnează tratatul de pace, pe care-l va încălca la jumătatea perioadei necazului, vor mai fi 7 ani până la venirea lui Christos.” (Schițând, 37)

Observați ce au făcut acești bărbați!

Ei au luat ceea ce Isus a spus despre a Doua Venire, „despre ziua şi ceasul acela nu știe nimeni” şi au aplicat la Răpire, deși, conform lui Ice şi LaHaye în Matei 24 Isus nu menționează deloc Răpirea! 

Prin urmare ei greșesc aplicând Mat. 24: 36, la răpire. (desigur că nu există așa ceva, răpirea şi apoi a doua venire în Scriptură. Aceasta este o invenție, o născocire teologică fără valoare scripturală, dar aceasta face obiectul unui studiu separat).

Nu doar că aplică Mat. 24: 36 la un eveniment despre care ei cred că Isus nu vorbește, ci ei iau ceea ce Isus a spus despre a doua venire şi răstoarnă cu capul în jos! 

Isus a spus că nimeni nu știe, dar mileniştii spun că toți pot ști, toți pot cunoaște! Trebuie doar să pornești ceasul în momentul în care antichristul şi Israel semnează tratatul, numeri 7 ani şi ai ziua şi ceasul celei de a Doua Veniri. Deși Isus a spus că nimeni nu a știut ziua şi ceasul! 7 

De ce ar fi nevoie de semne cum sunt „războaie şi vești de războaie” dacă o persoană poate ști că Parousia va avea loc exact după 7 ani de la un eveniment dat? Şi de ce cineva ar trebui să privească evanghelizarea lumii ca un semn că sfârșitul este aproape, când de fapt tu deja ști că tratatul a fost semnat şi ai însemnat ziua Domnului în calendarul tău? Pe lângă aceasta, apariția „urâciunii pustiirii” nu poate face „mai cunoscută” data Parousiei, din moment ce Ziua a fost determinată cu precizie. 

Faptul că Răpirea ar indica, cel puțin de ochii lumii, că Parousia era acum la distanță de doar 7 ani, neagă nevoia semnelor care să indice apropierea ei. Vreau să spun că dacă ai știut că ieri milioane de creștini au dispărut, ala scenariul Left Behind (Lăsat în urmă; un film despre răpire), nu-i așa că ai avea ideea destul de bună să fixezi ceasul şi să începi numărătoarea inversă? 

Iar dacă Răpirea nu a fost un semn destul de concludent al apropierii Parousiei, atunci dacă de fapt, „noi știm când va avea loc Glorioasa Apariție” anume exact după 7 ani de la semnarea tratatului de pace între omul fărădelegii şi Israel, nu mai este absolut nici o nevoie de alte semne care să arate apropierea Parousiei. 

Gândiți-vă la asta! Avem nevoie de semne prin care să cunoaștem că vine Crăciunul? Știm că 25 Decembrie este pe calendar! Cunoaștem ziua şi ceasul! 

Sugestia dispensaţionalistă cu privire la toate aceste semne din Mat. 24 aplicate la aceea foarte scurtă perioadă de 7 ani, devine disonantă din punct de vedere cronologic.

Dacă cunoști momentul începerii foarte bine şi momentul terminării la fel de bine, nu mai ai nevoie de semne care să-ţi indice apropierea momentului terminus. 

Amintește-ți că mileniştii insistă că nu există semne privind Răpirea. Totuși, după cum am văzut deja, Răpirea este semnalul sfârşitului Erei Creștine. Prin urmare este la prima vedere evident că semnele sfârşitului Erei Bisericii sunt de facto semne ale Răpirii! 

Iată deci ce avem:

Există (după cum se presupune) mai multe semne ale apropierii venirii Domnului astăzi, decât în ori care altă generație anterioară. De fapt, generația noastră a văzut „super semnul sfârşitului.” După cum vom vedea, acest lucru nu doar sugerează pe departe, ci cere, implică ca generația noastră să fie generația celei de-a doua veniri a lui Christos. 

Totuși, semnele celei de-a doua veniri a lui Christos, semnele din Mat. 24 nu trebuie să apară decât după răpire. Cu toate acestea, majoritatea dispensaţionaliştilor cred că semnele din Mat. 24 se împlinesc astăzi. Matei 24 este cel mai citat pasaj din Biblie în legătură cu semnele şi împlinirea lor curentă! 

Deci, ori că evenimentele moderne nu sunt semne ale apropierii sfârşitului, sau, dacă sunt cu adevărat semne ale apropierii Parousiei lui Christos, atunci noi neapărat trebuie să ne aflăm în perioada post-răpire şi asta încă din 1948! Ce se întâmplă cu conceptul celor 7 ani de necaz în acel scenariu??

Dacă evenimentele generației noastre curente nu sunt de fapt semne ale împlinirii lui Mat. 24, atunci virtual toată învățătura dispensaţionalistă a acestei generații şi a celei precedente este falsificată! Aceasta nu este o chestiune minoră!

Dacă evenimentele din generația noastră sunt de fapt semne ale apropierii celei de a doua Veniri, atunci, este inevitabil adevărat că aceleași evenimente sunt semne ale Răpirii. Cu toate acestea ni se spune că nu există semne ale Răpirii. 

Ei bine, cum pot exista semne privind apropierea celei de a doua Veniri, care este un eveniment post-Răpire, şi să nu fie semne ale răpirii, eveniment mai apropiat de noi?

Aici este DILEMA: Evenimentele curente nu pot fi semne ale Răpirii, pentru că nu există semne privind Răpirea. Dar evenimentele curente nu pot fi semne ale apropierii venirii lui Christos, pentru că semnele privitoare la a doua venire nu apar decât după Răpire. 

Dacă evenimentele curente sunt semne ale apropierii Venirii lui Christos atunci acele evenimente sunt incontestabil semne ale mai apropiatei Răpiri, pentru care se presupune că nu există semne. 

Dar dacă evenimentele curente sunt semne privitoare la a doua Venire, atunci afirmația că evenimentele relatate în Mat. 24 aparțin exclusiv lumii post răpire, este falsă! 

Deci, în timp ce cărturarii dispensaţionalişti proclamă gălăgioși că generația noastră a văzut „super semnul sfârşitului” şi o veritabilă „paradă de semne” ei se contrazic într-un mod care este fatal pentru propria lor doctrină. 

Nu există o poziție pe care dispensaţionaliştii moderni să o poată lua privitoare la semne, şi care să nu se contrazică pe ea însăşi, şi mai important, să nu violeze Biblia! 

Haideți să continuăm studiul nostru ca să demonstrăm acest lucru. 

Țineți minte că Ice şi bine înțeles şi alții, susțin că Mat. 24 nu are nimic de-a face cu Era curentă. Mat. 24 se ocupă de lumea post-răpire, şi de semnele privitoare la a doua Venire. Totuși, aici există o mare problemă!

Observați că în Mat. 24: 43 şi cont., Isus Își aseamănă venirea cu venirea unui hoț. Acum devine interesant!  Venirea Lui ca un hoț se susține că este Răpirea,8 pentru că nu există vreun semn care să indice acea Venire. 

Dar asta nu funcționează, deoarece, amintiți-vă, în Mat. 24 nu este vorba despre Răpire, ci despre a doua venire şi toate semnele enumerate în Mat. 24: 4 şi cont., se presupune că sunt SEMNE a celei de a doua Veniri! 

Deci, cu alte cuvinte, semnele din Mat. 24 trebuiau să fie semne ale Venirii „ca un hoț” din Mat. 24: 43 şi continuare! Acest lucru însă nu este posibil conform schemei mileniste, pentru că se presupune că nu există semne pentru venirea ca un hoț! 

Ei bine, dacă semnele din Mat. 24: 4 şi cont., sunt pentru Venirea Domnului din Mat. 24: 43 şi cont., atunci există semne pentru venirea ca un hoț! 

Dar din nou acest lucru nu funcționează, deoarece conform doctrinei mileniste, venirea ca un hoţ este RĂPIREA nu a doua venire! 

Totuși, Mat. 24: 43 se presupune că vorbește despre a doua Venire, nu despre răpire (venirea ca un hoț). Îți vâjâie capul? Ei bine, încă mai este. 

În Apoc. 16: 15 avem descrierea Armaghedonului. Ice, LaHaye, Jeffrey, Van Impe etc., toți susțin că bătălia de la Armaghedon culminează cu a Doua Venire, dați-mi voie să repet, a Doua Venire. Dar cum descrie Isus acea venire? Citește cuvintele Sale: „Iată eu vin ca un hoț”

Observi care este problema? Venirea ca un hoț este Răpirea, sau cel puțin așa suntem învățați de milenişti. Iar răpirea este un eveniment lipsit de semne. Dar acest lucru nu funcționează în Apoc. 16! 

Venirea din Apoc. 16: 15, la apogeul Armaghedonului, este Venirea lui Christos „ca un HOŢ”. Dar venirea ca un hoț se susține că este  răpirea, adică un eveniment lipsit de semne. 

Oricum venirea din Apocalipsa la apogeul Armaghedonului este precedat conform mileniştilor de:

1). Semnarea tratatului de pace dintre Israel şi antichrist

2). Reconstrucția templului din Necazul cel Mare

3). Încălcarea tratatului de pace

4). Impunerea semnului fiarei 

5). Urmează Necazul cel Mare în care 2/3 dintre Iudei şi 3/5 din populația pământului vor fi distruse

6). Apariția celor doi Martori

7). Apariția celor 144000 de „super” evanghelişti iudei

8). Toate celelalte evenimente pe care mileniştii le așază în perioada celor 7 ani de necaz. 

Deci, cu alte cuvinte, VENIREA ca un HOŢ din Apoc. 16:15 este precedată de o abundență de semne. De fapt este precedată chiar de semnul pe care Ice /LaHaye insistă că permite însăşi cunoașterea zilei şi ceasului acelei veniri, semnarea tratatului de pace! 

După cât se pare ei ne spun că: „Din momentul în care antichristul şi Israel semnează un tratat de pace, pe care-l va încălca la mijlocul perioadei necazului, vor mai fi 7 ani până la Venirea lui Christos. (Schițând, 37) Deci conform cu propria lor interpretare a Apocalipsei, venirea ca un hoț din Apoc. 16: 15 poate fi calculată la zi şi ceas!9 

Aici DILEMA este acută şi totuși, nimeni nu-i spune pe nume! Chestiunea semnelor este un mare „călcâi a lui Achille” al milenismului. 

Ei nu vorbesc decât despre „semne, semne, pretutindeni semne” şi totuși, nu pot avea semne privitoare la sfârșitul Erei Creștine, pentru că asta NEAGĂ argumentul lor privitor la lipsa semnelor legate de Răpire, şi ei nu au nevoie de semne privitoare la a doua Venire dacă ziua şi ceasul acelui eveniment se pot calcula cu precizie! 

Să recapitulăm ce am observat până acum:

1).  Nu există semne privitoare la Răpire (Ice/LaHaye)

2). Există semne ale sfârşitului Erei Creștine (Ice/LaHaye). La urma urmei 1948 este „super” semnul sfârşitului veacului … este totuși, un argument de luat în considerare:

Premisa Majoră:  Răpirea aduce Era Creștină la final (Ice/LaHaye)

Premisa minoră: Există semne ale sfârşitului Erei Creștine (Ice/LaHaye) 

Concluzie: Prin urmare există semne ale Răpirii care încheie Era Creștină.

Dacă Răpirea aduce Era Creștină la încheiere, şi dacă există semne ale sfârşitului Erei Creștine, atunci în mod logic există într-adevăr semne privitoare la Răpire! Este ilogic să negi acest fapt! 

Ice şi LaHaye spun că este „prea violent să spui că există semne ale sfârşitului Erei Bisericii” 

Desigur la pagina 119 din Schițând, ei listează 11 semne ale sfârşitului Erei Creștine şi spun „unii profesori de profetologie sugerează că sunt 20 de semne astăzi şi un prieten de-al nostru are o listă cu 36”. 

Acum, dacă este prea violent să spui că există semne ale sfârşitului Erei Bisericii cum pot ei justifica ceea ce spun: „Aspirația Rusiei de a deveni o supra putere militară mondială, este o împlinire a profeției” (Schițând 119)?

Dacă nu sunt semne ale sfârşitului Erei Bisericii, cum pot ei spune: „Diferitele greve şi neliniștea pe care o vedem în diferite părți ale lumii, nu este doar o subminare a societății, ele sunt o împlinire a profeției privitoare la zilele din urmă” (Schițând 120)?

Ice spune că este greșit să spui că vreunul dintre semnele din Mat. 24: 4-14 se împlinesc astăzi … (Ice), totuși, LaHaye spune că au avut loc o paradă de semne ca împlinire a lui Mat. 24: 8 şi cont., începând cu al Doilea Război Mondial (LaHaye). 

Ice spune: „semnele profetice referitoare la Israel nu se împlinesc în zilele noastre”  Totuși, …. Ice şi LaHaye spun că restaurarea lui Israel în 1948 este „super semnul” sfârşitului veacului (Schițând 119) 

Ice spune: „Prea violent să spui că există semne ale sfârşitului Erei Creștine” şi „semnele profetice legate de Israel nu se împlinesc în zilele noastre” dar apoi spune: „aceasta nu înseamnă că nu există semne ale vremii care se leagă de alte aspecte ale planului lui Dumnezeu”

Nu-i așa că avem dreptul să întrebăm: Dacă nu există semne privitoare la Răpire, nu există semne privitoare la sfârșitul Erei Creștine şi nu există semne care sunt legate de Israel, care este exact acel „alt aspect din planul lui Dumnezeu” pentru care există semne?

Contradicția dintre Ice şi LaHaye privind Mat. 24 este foarte importantă. Ice vede Mat. 24:4 şi cont., aplicabil strict la perioada de necaz, de după Răpire, neavând nici o legătură cu Era Creștină curentă. 

LaHaye crede exact opusul, din moment ce crede că acele semne sunt semnele sfârşitului Erei Creștine. Diferența dintre cele două poziții este o „prăpastie mare” şi nu poate fi trecută prin a da din mână spunând că nu este importantă.

Considerați următorul citat:

„De-a lungul secolelor „ghicitorii,” „profanatorii de semne” şi profeții mincinoși au creat o reputație proastă studiului profeției prin speculațiile privitoare la momentul întoarcerii lui Christos. Presupunerile lor greșite au înșelat şi dezamăgit pe mulți. Dar aceasta nu este un motiv de a evita studiul legitim al semnelor profetice care indică data aproximativă a întoarcerii Domnului. În timp ce este adevărat că nimeni nu cunoaște ziua sau ceasul întoarcerii lui Christos, Isus însuși şi-a făcut timp să prezinte semnele care aveau să indice că întoarcerea Lui era aproape. Prin urmare, pe măsură ce examinăm fiecare dintre semne, putem spune că credem că generația noastră are mai multe semne care indică că Christos ar putea veni în timpul vieții noastre, decât oricare generație dinaintea noastră.” (Schițând 110)

 Această afirmație are atât de multe probleme că ar necesita un articol întreg doar să le enumeri. Vom puncta doar câteva probleme majore. 

1). Amintiți-vă, Ice şi LaHaye nu cred că există semne privitoare la Răpire. Există doar semne privitoare la a doua Venire, care are loc la 7 ani după Răpire.

2). Dacă Venirea, pentru care există semne este aproape, atunci cu siguranță noi ne aflăm în perioada Necazului. Nu există semne privitoare la Răpire, dar există semne privitoare la cea de a Doua Venire. Deci, dacă „generația noastră are mai multe semne care indică că Christos ar putea veni în timpul vieții noastre, decât oricare generație dinaintea noastră,” noi în mod absolut trebuie să fim în perioada Necazului! 

3). Dacă semnele celei de a Doua Veniri sunt realmente prezente, atunci se poate fixa ziua şi ceasul deoarece după Ice şi LaHaye: „În timp ce nimeni nu cunoaște ziua sau ceasul Răpirii Bisericii, noi știm totuși, când va avea loc Glorioasa Apariție – imediat după Necaz. (Schițând, p. 37) Apoi ei continuă: „Din momentul în care antichrist şi Israel semnează tratatul de pace, pe care el (antichristul) îl încalcă la jumătatea perioadei de necaz, vor mai fi 7 ani până la venirea lui Christos.” (Schițând, p. 37)

4). Dacă semnele existente astăzi nu sunt de fapt privitoare la a doua Venire, datorită faptului că nu ne găsim actualmente în Necaz, atunci ele trebuie să fie semne  privitoare la Răpire! 

Dar amintiți-vă, Ice şi LaHaye sunt neclintiți susținând că nu există semne privitoare la Răpire. Prin urmare, nu pot fi semne privitoare la a doua Venire, deoarece Răpirea şi Necazul încă nu au avut loc, şi nu pot fi nici semne privitoare la Răpire deoarece Răpirea este un eveniment lipsit de semne. 

Deci, care Venire a Domului este indicată prin toate aceste semne … care NU sunt semne? !!!!

5). Pune-ţi următoarea întrebare: dacă este „prea violent să spui că există semne ale sfârşitului Erei Bisericii care se împlinesc astăzi” şi „nu există semne privitoare la Răpire” şi „semnele profetice referitoare la Israel nu se împlinesc astăzi” etc., atunci CUM este POSIBIL să susții că „generația noastră are mai multe semne care să indice că Christos ar putea veni în timpul vieții noastre, decât oricare generație dinaintea noastră.”? Aceasta este o mare contradicție!!

Mai întâi, după cum vom arăta mai jos, Ice îl citează pe Bock aprobându-l în sensul că generația care va vedea semnele Venirii Domnului ar trebui să fie generația care va vedea sfârșitul. 

Semnele nu sunt o „poveste fără sfârșit” repetată în fiecare generație.  Da, dacă generația noastră a văzut „super semnul” şi mai multe semne decât ori care generație dinainte, înseamnă că aceasta trebuie să fie generația! Fără „dacă” „şi” sau „dar”!

În al doilea rând, ca un argument corolar, observați schimbarea subtilă în ceea ce Ice şi LaHaye au de spus cu privire la semne, şi comparați cu ceea ce a spus Isus. Isus a spus: „când veți vedea toate aceste lucruri (semne, D.K. Preston) să știți că este aproape, este chiar la uşi (Mat. 24: 33). 

Semnele nu erau indicatoare că venirea lui Christos poate sau ar putea avea loc în curând. Semnele trebuiau să dovedească că Parousia va urma categoric să aibă loc în acea generație. 

Ice chiar este de acord că generația care va vedea semnele este cea care va vedea Venirea Domnului. Dacă generația care vede semnele este cea care vede Parousia, şi dacă generația noastră a văzut mai multe semne decât ori care altă generație, atunci generația noastră trebuie să fie generația venirii Sale. 

Desigur Ice refuză să fie consistent cu ceea ce a scris susținând că nu este posibil să cunoști cu precizie când va avea loc Parousia. Acest lucru nu este altceva decât confuzie. 

Nu poți, în mod logic, să susții că generația care vede semnele trebuie să fie generația terminală, să susții că generația noastră este cea care vede semnele, de fapt „Super Semnul”, şi apoi să te întorci de jur împrejur şi să micșorezi importanta semnelor spunând că nu putem cunoaște când va avea loc Parousia! 

Dacă semnele sunt prezente în această generație, atunci această generație trebuie să fie generația sfârşitului. Isus a spus: „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” El nu spune că generația care va vedea semnele poate să fie generația în care aceste lucruri s-ar putea întâmpla. Isus nu a fost ambiguu, vag sau evaziv!

Îți dai seama de puterea acestei contradicții în tabăra dispensaţionalistă? Pe de-o parte nu pot exista semne înainte de Răpire, pentru că Răpirea este lipsită de semne. Totuși, Ice şi LaHaye spun că astăzi sunt mai multe semne ale apropierii Venirii Domnului decât în ori care altă generaţie.12 Aceasta este o contradicție! Pentru că ori ce semn al celei de a doua Veniri este de facto un semn al Răpirii, ea fiind primul eveniment în ordine cronologică.13 

Mai departe, nu există semne ale celei de a doua veniri, deoarece semnele referitoare la a doua Venire nu trebuie să apară decât după Necaz, şi bine înțeles,  aceasta nu a avut încă loc, ne spun ei. 

 Totuși, Ice şi LaHaye ne spun că sunt mai multe semne privitoare la cea de-a doua Venire astăzi decât în oricare generație precedentă. Aceasta este o altă contradicție!

Dacă există astăzi semne ale Venirii Domnului, atunci semnele sunt obligatoriu şi semne ale Răpirii. Dar acest lucru nu poate fi adevărat – suntem învățați de ei – din moment ce singura venire pentru care există semne este a doua Venire, după Răpire. 

Dar dacă există astăzi semne ale venirii Domnului, acest lucru CERE că RĂPIREA să fi avut loc ori că există semne ale apropiatei Răpiri. Dar acest lucru este fals ni se spune. 

Problema este că ori care poziție o adoptă, privitoare la semne, mileniştii își contrazic propriul sistem!

Considerați următoarele: în Controversa, p. 93, Ice  îl citează cu aprobarea lui pe Daryl Bock, care spune: „Ceea ce Isus spune, este că acea generație care vede începutul sfârşitului vede şi sfârșitul. Când apar semnele, ele vor continua repede; ele nu se vor derula încet pe parcursul mai multor generații. Se va întâmpla în cadrul unei generații” 

Observați ce a afirmat Grant Jeffrey despre importanta lui 1948: „Fără îndoială renașterea națiunii lui Israel la 15 Mai 1948, este una din cele mai extraordinare profeții ale vechilor Scripturi. Nu doar că este fără precedent din punct de vedere istoric dar profeția renașterii lui Israel este unică prin faptul că nu poate fi împlinită din nou, cu ușurință, în altă generație. Dacă restaurarea lui Israel din 1948 nu este împlinirea lui Ezechiel 37 şi Matei 24, atunci iudeii trebuie să fie exilați din Israel pentru secole ca să se mai întoarcă odată şi să devină o națiune. Acest lucru este atât de improbabil încât îl putem elimina ca şi posibilitate.14  

Ați sesizat puterea a ceea ce Bock şi Jeffrey spun despre natura distinctivă a lui 1948 şi a semnelor? Ei spun că 1948 nu poate fi reprodus ca şi semn,15 şi că generația care vede semnele trebuie să fie generația Parousiei! De aceea numesc ei 1948 Super Semnul sfârşitului! 

Dar din nou, dacă acest lucru este adevărat, atunci aceasta trebuie să fie generația care vede întoarcerea Domnului! Ice este de acord cu Bock că generația care vede semnele este generația finală. Ei bine, cel mai Super Semn dintre toate a avut loc, ni se spune. Nu este alt semn mai mare sau mai important decât semnul 1948 şi el este irepetabil. 

Deci, dacă generația care vede SEMNUL, cel mai mare dintre toate, trebuie să fie generația sfârşitului, noi spunem din nou Ice fixează data exact la fel ca cei pe care îi critică. 

Aici este argumentul nostru pentru simplificare: 

Premisa Majoră: Generația care vede semnele sfârşitului va fi generația care va vedea a doua Venire a Domnului (Ice, LaHaye, Bock) 

Premisa minoră: Dar generația noastră a văzut mai multe semne ale sfârşitului, inclusiv Super Semnul sfârşitului, restaurarea lui Israel din 1948, decât ori care generație care a trăit vreodată (Ice, LaHaye, Bock) 

Concluzie: Prin urmare, generația noastră trebuie să fie generația care va fi martora sfârşitului, adică a celei de a doua Veniri a Domnului.

Ce înseamnă aceasta? Ei bine, așa cum am văzut în Schițând, p. 119 … ei enumeră 11 semne şi ne spun că ele sunt „împlinirea profeției.”  Ice şi LaHaye ne spun „generația noastră are mai multe semne, care indică că Christos ar putea să vină în timpul vieții noastre, decât oricare generație precedentă.” Ice continuă şi spune că prezența lui Israel în țară din 1948 este „începutul împlinirii lui Ezechiel 37” 16 (Schițând, p. 87).

(Nu putem dezvolta acest lucru aici dar aceasta este o afirmație devastatoare! Ezechiel 37 vorbește de restaurarea lui Israel cu o inimă nouă (Ezech. 37: 10) nu cu o inimă ateistă şi în necredință! Oricum după Ice, 1948 a fost restaurarea lui Israel când majoritatea dintre ei erau „atei şi agnostici”. Cum se potrivește Ezech. 37 cu aceea situație? Vezi cartea mea „Israel: 1948, Numărătoare inversă spre nicăieri” pentru o discuție mai amplă asupra acestui subiect vital. 

În Schițând, p. 84 restaurarea lui Israel din 1948 este numită „Super Semnul lui Dumnezeu pentru vremurile din urmă” şi ei spun că „strângerea laolaltă a lui Israel şi dezordinea sunt semne specifice că programul lui Dumnezeu privind vremea sfârşitului este pe punctul de a demara cu toată viteza. Pe lângă aceasta, faptul că toate trei curente profetice (națiunile, Israel şi Biserica) converg împreună pentru prima dată în istorie, constituie în sine un semn.” 

Deci iată ce avem: Ice şi LaHaye ne spun că experții profeției care au fixat date pentru întoarcerea Domnului  au adus dezonoare studiului profețiilor Bibliei. Totuși, apoi ei ne spun că generația care vede semnele sfârşitului va fi categoric generația care va vedea venirea Domnului pentru că, „când apar semnele, ele vor continua repede; ele nu se vor derula încet pe parcursul mai multor generații.” 

Apoi ne spun că nici o altă generație n-a văzut vreodată semnele pe care le vede generația noastră. De fapt, 1948 este „Super Semnul” cel mai mare dintre toate. Deci, de la propriile lor tastaturi vine concluzia inevitabilă că Ice şi LaHaye au fixat data pentru venirea Domnului ca fiind această generație! 

Vă rog, poate cineva să explice diferența dintre predicția falsă a lui Hal Lindsay cu privire la venirea  Domnului în 1988, şi faptul logic, inevitabil prin care poziția lui Ice şi LaHaye cere ca venirea lui Christos să fie în această generație? 

În timp ce Ice îi ceartă pe cei care au încercat să calculeze momentul venirii Domnului pe baza lui 1948, el de fapt a făcut o predicție identică!  Dacă, așa cum spune Bock, şi Ice îl citează aprobator, generația care vede semnele este generația terminală, şi dacă 1948 este Super Semnul sfârşitului atunci nu poate exista altă concluzie: generația noastră va vedea venirea Domnului! 

Aceasta nu poate fi o chestiune doar de speranță, dorință sau chiar credință. Dacă sfârșitul vine în timpul generației semnelor, şi dacă 1948 este Super Semnul, atunci această generație (care s-a scurs deja) trebuie (trebuia) să fie generația sfârşitului! 

Nu poți, cel puțin din punct de vedere logic, să spui că 1948 este Super Semnul sfârşitului, să spui că generația care vede semnele trebuie să fie generația terminală, iar apoi să susții că generația care a văzut cel mai important semn dintre toate, NU trebuie neapărat să fie generația terminală. Astfel că în timp ce Ice îl condamnă pe Lindsay pentru predicțiile sale, Ice a făcut același lucru!

Acum dacă devii derutat citind comentariile mileniste privitoare la semne, este de înțeles! Ce anume trebuie cineva să creadă? Ice şi LaHaye sunt în dezacord cu alți milenişti de frunte. Ei sunt în dezacord unul cu celălalt, sunt în dezacord chiar cu ei înșiși şi cu propriile lor cărți şi nu sunt de acord unul cu celălalt chiar în aceleași cărți! Contradicțiile inerente din afirmațiile lor sunt numeroase. Adevărul este că doctrina milenistă privind Răpirea, semnele şi întreaga schemă legată de sfârșitul veacului este un edificiu de cărți de joc construit pe nisip mișcător. 

Ice şi LaHaye corect au observat că cei ce au fixat date şi falșii prevestitori au adus – şi putem adăuga – mai aduc încă proastă reputație studiului profeției. Mai mult, aduc rușine însuși Numelui lui Christos. 

Dar acești falși prezicători şi profeți nu aparțin cu toții trecutului încețoșat! Hal Lindsay a prezis 1988 – a greșit. Jack Van Impe a prezis 1999 – a falimentat. John Hagee, vorbind la Trinity Broadcasting, Martie 2003, a spus că Răpirea va avea loc în decurs de 6 luni. (ați greșit domnule Hagee!!!) Partenerul lui Ice, Tim LaHaye deși a spus că nu vrea să fie dogmatic, a spus că generația care a văzut cel de-al doilea Război Mondial, va fi generația care va vedea întoarcerea Domnului.17 ( timpul s-a scurs d-le LaHaye!) 

Este timpul ca Biserica modernă să-i tragă pe acești domni la răspundere! Ei trebuie să fie făcuți cunoscut şi etichetați pentru ceea ce sunt, adică învățători falși care aduc rușine Numelui lui Christos!

Traducere și adaptare în lb. română a unui articol de Don K. Preston