„Timpul face ca doctrina unei a doua veniri a lui Christos să-şi piardă întreaga credibilitate. Dacă Isus a promis că se va întoarce în scurt timp şi ucenicii Săi au așteptat atât de intens să vadă întoarcerea lui Isus ca să întemeieze împărăția lui Dumnezeu şi nici una din acestea nu a avut loc, ce mai poate încă spera biserica? În esență speculațiile teologice ale creștinilor privitor la „a doua Venire” nu reprezintă nimic mai mult decât sistematizarea unei erori. Nici o cantitate de acrobații teologice nu vor rezolva vreodată problemele generate de realitatea istorică care arată că o promisă împlinire iminentă făcută acum două mii de ani, nu a avut loc așa cum a fost așteptată de Noul Testament. Simplu spus, Isus niciodată nu se va mai întoarce, nu a făcut-o atunci, nu o face acum, şi nu o va face niciodată.” – sursa: http://www.jewsforjudaism.org/web/faq/faq116.html
Realitatea istorică şi veridicitatea Creștinismului sunt supuse unui atac „pe rupte” după cum se poate vedea din citatul de mai sus. Dușmanii lui Christos știu că El şi ucenicii Săi au prezis sfârșitul veacului şi Parousia în primul secol. Ei, de asemenea, știu – sau cred că știu – că Isus şi ucenicii săi s-au înșelat. Şi așa cum, unul din cititorii noștri, care ne-a trimis acest citat, a afirmat, „Nu este interesant că majoritatea dintre speranțele escatologice ale Creștinilor astăzi se bazează pe aceiași factori care au creat o negare escatologică creștină în alte religii?” Interesant şi ironic, să nu spunem mai mult.
Ai realizat puterea acestei probleme? Întreaga Comunitate Evanghelică Creștină admite, așa cum John McArthur a scris, că „Iacov, Petru, Ioan şi Pavel cât şi autorul epistolei către Evrei, toți au crezut că întoarcerea lui Christos a fost aproape – la uşi (Iac. 5:9), „aproape” (Filip. 4: 5; 1 Pet. 4: 7), „apropiindu-se” (Evr. 10: 25), „venind în curând” (Apoc. 3: 11; 22: 7).El continuă, „Scepticii adesea ridiculizează creștinismul sau pun la îndoială ineranța Scripturii chiar pe baza acestor afirmații … Cum se explică, atunci, că după 2000 de ani mai târziu, Christos tot nu s-a întors? S-ar fi putut înșela ucenicii în legătură cu desfășurarea în timp a evenimentelor? (Coming, pag. 56). El susține apoi că autorii Noului Testament nu au greșit, nu s-au înșelat, şi că „Judecătorul este încă la ușă, ziua încă este aproape.” A susține totuși, că evenimente care au fost aproape în primul secol sunt încă aproape astăzi, este ipocrizie şi lipsă de logică.
Deci, evreii spun că Isus nu a venit, deși El a spus altceva, la fel şi comunitatea evanghelică spune că El nu a venit, deși El a spus altceva!! Tu ce spui, creștine? Comunitatea Evanghelică modernă trebuie să ia poziție fată de această problemă veche şi să realizeze cât de serioasă este într-adevăr! Scepticii nu vor renunța. Ei forțează atacul înainte.
Iudeii, musulmanii și ateii cred că au descoperit călcâiul lui Ahile al creștinismului, şi spre rușinea noastră, majoritatea Creștinilor sunt fie total inconștienți de gravitatea problemei, fie îşi ascund capul în nisip comportându-se ca şi când problema nu ar exista! Mai rău unii, acum spun, după câte se pare, că oricum nu ar trebui să ne preocupe împlinirea istorică a parousiei!
Petru, apostol inspirat, şi-a îndemnat cititorii să fie gata să ofere o apărare logică, formală şi sistematică a credinței lor (1 Pet. 3: 15-16). Totuși, de prea mult timp lucrătorii şi conducătorii Creștini au eșuat fie să-şi echipeze turma pentru a putea face fată provocărilor, sau mai rău, au eșuat în a se echipa pe ei înșiși pentru a preîntâmpina atacurile sceptice. Genul de credință care spune „Mă întrebi de unde știu că El trăiește? El trăiește în inima mea!” nu va convinge pe nimeni că Isus este Christos-ul lui Dumnezeu! Genul de credință care subapreciază şi vorbește de rău logica, hermeneutica, contextualitatea, relevanța auditorului şi dovezile solide va contribui doar la continua erodare a credenței Creștine. „Mai bun simț decât dovada” nu este Creștinismul lui Isus.
Isus Şi-a provocat audiența necredincioasă. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea” (Ioan 10: 36-37). Cu toate acestea mult prea mulți creștini susțin că nu trebuie să dovedim nimic, tot ceea ce trebuie să facem, este să credem” Dați-mi voie să fiu fără menajamente aici: Aceasta este un nonsens şi nebiblic cât încape!
Haideți să aplicăm provocarea lui Isus la problema escatologiei. Una din lucrările pe care Tatăl le-a dat Fiului a fost lucrarea de judecată şi înviere (Ioan 5: 19-23). Isus a spus că dacă nu face lucrările pe care I le-a dat Tatăl să le facă, să nu-L credem. (Ioan 10: 36). Deci, dacă Isus nu a venit să facă judecată şi să realizeze învierea, atunci scepticii, Iudeii, și Musulmanii au dreptate și nu trebuie să-L credem! Realitatea credinței din interior trebuie să fie bazată pe împlinirea istorică a ceea ce Christos a prezis că va face! Neîmplinirea înseamnă necredință!
0 Comentarii